Glicina mov-Wisteria floribunda

Glicina mov-Wisteria floribunda, este un arbust catarator originar din Japonia.
Glicina mov este cea mai raspandita, fiind adaptata la conditii de clima din Romania, dar exista si glicina roz si glicina alba, ceva mai rare.
Glicina mov este o planta perena, cataratoare, cu un coronament foarte bogat, fiind capabila sa imbrace complet o fatada, un gard sau sa formeze bolte, dintr-o singura radacina.
Glicina mov are frunze cazatoare, rezistenta scazuta la frig, in primii ani, are nevoie de mult soare, apa si pamant feril.
Glicina mov este o planta destul de pretentioasa, dar dupa primii ani de viata devine robusta si ceva mai toleranta la conditiile de mediu.
Planta traieste mult, peste 20 de ani, si poate ajunge in 10 ani la o inaltime de 10-15 metri daca este lasata sa creasca libera, tulpina arbustului ajungand la peste 30 de centimetri diametru.
Daca este tunsa corect, poate lua forma unui copac, cu tulplina si coroana (dar are nevoie de sustinere adecvata in primii 3-4 ani de viata), si daca ii este oferit suportul de care are nevoie se dezvolta impunator. Spectaculos este ca glicina mov poate forma bonsai, unele exemplare avand varste care depasesc 20 de ani si fiind de o frumusete plina de mister.
Florea de glicina mov (dar si cele albe sau roz) seamana cu florile de salcam, dar sunt mult mai mari si rezista mult mai mult timp.
Glicina mov infloreste la noi, la finele lunii aprilie, inceputul lui mai.
Florile dureaza 6-8 saptamani si sunt mai multe serii, astfel ca perioada de inflorescenta dureaza practic toata vara.
Florile sunt suav parfumate si extrem de decorative.
Glicinele batrane fac chiar doua repreze de flori, mai ales daca anul a avut o vara ploioasa si mai rece, iar toamna este lunga

In primii ani dupa plantare (care se face dupa regulile de plantare a arbustilor de gradina), glicina mov are nevoie de ingrijire atenta, teren fertil, bogat in substante organice, fertilizat vara si bine drenat.
In primii ani are nevoie de sustinere si dierctionarea spre locurile de catarare.
Trebuie legata, sustinuta si agatata.
Pentru glicina mov, tunderea este esentiala

Glicina mov trebuie tunsa toamna dupa caderea frunzelor, dar inainte de inghet.
Daca nu o faci toamna (caz in care va rezista mai bine la ger), trebuie tunsa primavara pana dau mugurii.
Plantele mature trebuie tunse serios, pentru corectarea formei si reducerea lastarilor.
Taierea poate fi facuta de oriunde, dar trebuie sa-i lasi lastarii de prindere.
Cu cat tunzi mai mult, cu atat infloreste mai mult.
La plantele mature (peste 5-6 ani) se poate practica si o taiere de vara.
Taie de oriunde, pastrand lastarii de sustinere.
Taierea de vara stimuleaza o noua inflorire.

Glicina mov are nevoie de spatiu pentru a se dezvolta, iar orientarea catre catarare trebuie facute spre zonele foarte insorite din gradina.
Daca creste in zone umbrite nu infloreste, dupa cum are probleme si daca apa balteste sau daca solul este sarac in nutrienti.
Udarea plantei trebuie sa fie moderata, mai frecventa in primii ani si in perioade de seceta sau seara dupa apus in zilele caniculare.
Are nevoie de ingrasamant cel mai bun fiind cel cu degajare lenta.

Cea mai simplă modalitate este înmulţirea prin butaşi.
Butaşii de aproximativ 10 cm se taie în luna august şi se plantează într-o răsadniţă cu turbă şi nisip.
După înrădăcinare, plantele se mută într-un ghiveci cu pământ normal, în care vor sta cam un an înainte de a fi aşezate în locul final.
De asemenea, şi marcotajul artificial este des folosit.
Inmultirea prin seminte este lenta,se face primavara sub sticla la o temperaura de 10-12 grade.
Plantutele se repica in iunie in ghivece mici de 13 cm si se tin pana cresc suficient pentru a fi plantate la locul ales.
Glicina inmultita prin seminte va inflorii in 7-10 ani,iar cele inmultite prin butasire,marcotaj,vor inflorii in 3-5 ani.

glicina-mov-frumoasa-japoneza

gradinavisata.glicina-wisteria

wisteria-detalii

glicina-sau-wisteria-cultivare

Glicina mov-Wisteria floribunda - 4 sem - 3 lei

 

Semintele sunt ambalate in pungute ziplock,
etichetate cu denumirea semintelor.
expediate intr-un plic antisoc

Cum cumpar...

Mielareaua-Vitex agnus castus

Mielareaua-Vitex agnus castus rasad

Mielareaua-Vitex agnus castus,este un arbust din familia Lamiaceae, originar din bazinul Mării Mediterane și una dintre puținele specii din genul Vitex adaptată climatului temperat (cele mai multe specii ale acestui gen sunt de climă tropicală și subtropicală).
Mielareaua-Vitex agnus castus este un arbust foios, de cca 4 m înălțime.
Frunzele sunt palmate, pețiolate, compuse din 5 – 7 foliole lanceolate, de până la 6 cm lungime, de culoare verde-închis pe partea superioară și cenușie pe cea inferioară.
Florile, care se deschid în lunile iulie-septembrie, au culoarea lavandei, foarte rar albe.
Sunt mici, dispuse în inflorescențe cimoase, frumos mirositoare, foarte atractive pentru fluturi.
După polenizare apar fructele, de culoare roșu-închis, aproape negru.
Fructele se culeg în lunile octombrie – noiembrie, atunci când sunt foarte coapte.
Pot fi uscate la soare sau la umbră.
În scop fito-terapeutic se recoltează atât fructele, cât și frunzele.
Planta a fost asociată, de-a lungul timpului, cu abstinența, devenind astfel un simbol al castității. În Roma antică, preotesele care întrețineau focul sacru în templele zeiței Vesta (numite ”vestale”) purtau nuiele și ghirlande împletite din florile arbustului.
În Grecia antică, în timpul festivalului denumit Tesmephoria (ceremonie destinată zeului Demeter – zeul agriculturii, fertilității și bogăției), femeile dormeau pe o saltea împletită din frunze şi tulpini de Vitex agnus-castus, întrucât ritualul pretindea menținerea castității (abstinenței sexuale) a femeilor, până la finalizarea ceremoniei religioase.
De asemenea, se împleteau cununi care se atârnau la porțile caselor, iar femeile se împodobeau cu florile acestui arbust.
Conform mitologiei grecești, Hera, sora și soția lui Zeus, protectoarea căsniciei, a fost născută sub un arbust de Vitex agnus-castus.
Ulterior, aceste obiceiuri și mituri au fost preluate și în creștinism, în perioada evului mediu, planta fiind cultivată în grădinile mănăstirilor şi adăugată în mâncarea călugărilor (de unde și denumirea de ,,Piperul călugărilor” ), fructele sale având, pentru bărbați, se credea, proprietăți anti-afrodisiace.
În orice caz, dincolo de mituri și legende, planta a fost cunoscută pentru proprietățile ei de vindecare a afecțiunilor ginecologice, încă de pe vremea lui Hypocrate.
Dar, tocmai datorită capacității sale de reglare a sistemului endocrin și secreției de hormoni (în special în cazul femeilor, dar, se pare, și al bărbaților) calitatea fructelor plantei de a scădea libidoul nu este garantată; de fapt, este foarte posibil să aibă un efect exact contrar.
În urma cercetărilor științifice asupra efectului curei cu fructe și frunze de Vitex, s-a ajuns mai degrabă la concluzia că proprietatea afrodisiacă este una ambivalentă – atât afrodisiacă, cât și anti-afrodisiacă, în funcție de concentrația ingerată și de condiția prealabilă a sistemului endocrin, pentru persoanele care o utilizează.
Capacitatea plantei de a trata tulburările ginecologice la femei, precum cele menstruale, au fost menționate încă din antichitate, de medici și naturaliști renumiți ai vremii și ai istoriei, precum Hypocrate, Plinius cel Bătrân, Discorides:
”Dacă sângele curge din uter, lăsați femeia să bea un vin tare, în care au fost zdrobite câteva frunze” (Hypocrate, 460-377 B.C.); ”Pomul oferă tratamente care facilitează urinarea, menstruația, lactația…” (Plinius)
Fructele de Vitex, prin substanțele pe care le conțin, au capacitatea de a:
regla secreția ovariană;
restabili echilibrul hormonal feminin;
ameliora menstruaţia şi o serie de tulburări secundare acesteia: sindromul premenstrual, mastodinia, mastopatia etc;
ameliora sau trata manifestările sindromului ovarului polichistic;
ameliora sau trata acneea indusă de dezechilibre hormonale, atât la femei cât şi la bărbaţ;
inhiba secreția de prolactină de la nivelul celulelor hipofizare;
remedia deficienţele de fază luteală;
favoriza fertilitatea;
împiedica proliferarea bacteriilor;
detoxifia organismul prin diureză;
inhiba creşterea celulelor canceroase la nivelul sânului, ovarului, colului uterin, stomacului şi colonului.

Mielareaua-Vitex agnus castus la noi în țară nu este foarte bine cunoscut, fiind cultivat, ocazional, ca plantă decorativă.
Fiind nativ al climei mediteraneene, cel mai bine se adaptează în zonele din sudul țării, putând rezista iernilor blânde.
În iernile geroase necesită protejarea rădăcinilor, ceea ce nu asigură totuși supraviețuirea arbustului.
Vestea bună, totuși, este faptul că rădăcinile pot supraviețui în pământ, dând noi lăstari în primăvară.
În această variantă, arbustul poate fi crescut în grădină sub formă de plantă erbacee perenă. Mielareaua-Vitex agnus castus preferă soluri bine drenate, cu amplasare în plin soare,se mulceste cu pietris,nu cu material organic.
Se inmulteste prin seminte,ori butasi.
Se insămânțează în orice moment al anului, la temperaturi de 15 și 21°C
Mielareaua-Vitex agnus castus sunt destul de ușor de crescut din semințe,se inmoaie semințele peste noapte în apă caldă,de preferat de adaugat un biostimulator organic,Humusil,Bionat Plus,Aloe,etc.
Semintele se seamăna intr-un compost bine drenat,se mentine umed,dar nu ud.
Germinarea poate fi între 2 până la 6 săptămâni, astfel încât poate fi necesară răbdare.
Puieții se transplanteaza atunci când au prima lor pereche de frunze adevărate.
Mielareaua-Vitex agnus castus

plantepedia.-mielareaua-vitex-agnus-castus-detalii

mielarea-detalii

mielareaua-vitex agnus castus-detalii

Mielareaua-Vitex agnus castus - 10 sem - 4 lei

Semintele sunt ambalate in pungute ziplock,
etichetate cu denumirea semintelor.
expediate intr-un plic antisoc.

Siminichia-Cassia angustifolia

Siminichia-Cassia angustifolia este o planta tropicala perena,iar anuala in zone mai reci,care apare ca o tufa ce creste inalta de pana la 1 m,avand flori și fructe pe tot parcursul anului, înflorirea în principal apare între aprilie și decembrie.
Are denumirea stiintifica de Cassia angustifolia si face parte din familia Caesalpiniaceae.
Siminichia-Cassia angustifolia creste in Africa tropicala si este cunoscuta din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei deosebite, ea fiind utilizata adesea ca laxativ si purgativ, fara a da ca alte tipuri de laxative dureri de stomac.
Are radacina adanc infipta in pamant, tulpina ramificata, frunzele alternative complex paripenate, florile grupate in inflorescente lungi, cu petale galbene-aurii,fiind si o frumoasa planta ornamentala.
Fructele sunt de forma unor pastai aplatizate maronii, lungi de de 5,5 cm si late de 2,5 cm.
Siminichia-Cassia angustifolia prefera solurile nisipoase,usoare,bine drenate,intr-o zona insorita.
Se inmulteste prin seminte,insamantate in februarie-martie si pentru a doua cultura in iunie-iulie.
Semintele se tin la inmuiat 24 ore,apoi se insamanteaza in gradina in locul ales,in pamant nisipos,distanta 45cm x 30 cm.
Prima cultura este dupa 2-3 luni,apoi se pot recolta frunze si pastai la fiecare 30 zile.
In zonele mai calde posibil sa fie perena daca pe timpul iernii se musuroieste,acopera baza plantei cu pamant/frunze/paie/rumegus.

In scop medicinal de la planta se folosesc frunzele, fructele si radacina.
Ca planta medicinala este folosita in medicina traditionala araba, indiana, eruropeana si chineza.
Se comercializeaza sub forma de ceai, tablete, capsule, dar se foloseste si ca alte tipuri de preparate traditionale (decoct, cataplasme) in combinatie cu alte plante medicinale.
Are un continut semnificativ de uleiuri esentiale, substante flavonoide, glicozide, acetone, acid linoleic, salicilic, stearic, etanol, rezine, tanine, si altele.
Planta contine suficiente glicozide pentru a contribui la distributia electrolitilor si curatarea intestinul gros, a colonului.
Frunzele sunt un remediu excelent impotriva constipatiei cronice, cresc functia motorie a intestinului si mai ales a colonului, ajuta la eliminarea resturilor din organe, la inmuierea materiilor fecale, astfel defecatia se face mai usor fara a se ajunge la fisuri anale si stari dureroase.
Planta contribuie la vindecarea hemoroizilor si a unor afectiuni ale pielii (herpes, pitiriazis, acneea), frunzele ei au proprietati antibacteriene si de combatere a inflamatiilor.
In doze mici imbunatateste pofta de mancare si digestia.
Pentru uz extern trateaza conjunctivita si anumite boli de piele.
Ceaiul de siminichia se realizeaza astfel: se pune 20 g amestec de plante (frunze maruntite de siminichia, radacina de lemn dulce, flori de coada-soricelului, fructe de coriandru) la o cana de apa fierbinte si se lasa timp de 20 minute, apoi se strecoara si se bea jumatate din cantitate.
Infuzia de siminichia rece se prepara astfel: se pune o lingura de frunze maruntite in 200 ml apa rece, se lasa sa stea timp de 8 ore, se strecoara si se bea ca laxativ.
Infuzia de siminichia calda: se pune o lingura de frunze taiate marunt la 100 ml apa clocotita, se lasa la infuzat 15 minute, se strecoara si se bea cate o lingura de 3 ori pe zi.
Indicaţia principală este în caz de constipaţie (acută sau cronică), unde acţionează prin stimularea directă a peristaltismului intestinal, iritarea mucoasei intestinale şi diminuarea consistenţei scaunelor (prin scăderea absorbţiei apei şi electroliţilor şi stimularea eliminării sodiului şi apei în lumenul intestinal).
De obicei, intră în compoziţia ceaiurilor laxative (singură sau în combinaţie cu alte plante).
Alte indicaţii sunt în curele de slăbire, pentru detoxifierea organismului, stimularea vezicii biliare, în caz de parazitoze intestinale.
De asemenea, este utilizată pentru pregătirea intestinului gros în cazul intervenţiilor chirurgicale şi investigaţiilor (colonoscopie, irigoscopie).

În Etiopia, lemnul de Senna este folosit pentru a face unelte agricole.
Această specie este adesea asociat cu specii de salcam, poate fi găsit de la nivelul mării până la altitudini de 1.300 metri

siminichia-cassia-angustifolia-planta-medicinala-care-vindeca-constipatia-cronica

senna - cultivare

senna-cassia-angustifolia- cultivare


Siminichia-Cassia angustifolia   - 10 sem - 5 lei


Semintele sunt ambalate in pungute ziplock,
etichetate cu denumirea semintelor.
expediate intr-un plic antisoc.